Primii pași cu instrucțiunile de lucru standardizate în prelucrarea metalelor

Instrucțiunile de lucru standardizate (SWI) sunt instrucțiuni concepute pentru a asigura că procesele de producție sunt consecvente, executate la timp și repetabile. Adesea, instrucțiunile de lucru standardizate sunt tipărite și afișate lângă postul de lucru al operatorului. Munca standardizată este o descriere scrisă a metodei celei mai sigure, mai eficiente și de cea mai înaltă calitate de a executa o anumită sarcină sau un anumit proces. Dar puteți folosi instrucțiuni de lucru standardizate și în prelucrarea metalelor, unde metalul este tăiat, îndoit, prelucrat prin așchiere și sudat pentru a obține piese și subansamble?

Instrucțiuni de lucru standardizate pentru piese standardizate

În mediile de prelucrare în care aceeași piesă sau același subansamblu se produce iar și iar, alcătuirea unor instrucțiuni de lucru bune este simplă. Se includ postul identificat și timpul estimat pentru fiecare element de lucru. Se includ rutina de lucru cea mai eficientă sau pașii necesari pentru finalizarea lucrării. Includeți și descrierea verificărilor de calitate prin care vă asigurați că lucrarea a fost făcută corect înainte ca piesa sau subansamblul să treacă la următoarea etapă a procesului.

Și într-un mediu de producție de volum mic?

Firmele de prelucrare care produc un mix ridicat de produse în volume mici pot privi cu scepticism ideea instrucțiunilor de lucru standardizate. Ar putea argumenta că fiecare piesă este diferită și că tipurile de piese sau cerințele de calitate variază mult sau complet de la un client la altul. Poate fi adevărat, dar asta nu împiedică instrucțiunile de lucru să conțină îndrumări valoroase care pot sprijini eforturile de îmbunătățire continuă.

Când vrea să perfecționeze instrucțiunile de lucru standardizate pentru un mediu cu mix ridicat și volum mic, șeful atelierului ar trebui să se concentreze mai întâi pe activitățile care variază puțin sau deloc de la o lucrare la alta. Aceste instrucțiuni pot acoperi mentenanța de rutină a utilajelor și calibrarea calibrelor și a sculelor.

Din perspectiva calității, operatorul poate fi îndrumat să inspecteze temeinic materialul înainte de a începe o sarcină și apoi să facă o inspecție finală la terminarea lucrării. Acest pas nu ar trebui rezumat într-o singură frază. Ar trebui detaliat, astfel încât să răspundă la întrebări despre cât de des se face inspecția și unde se înregistrează constatările după inspecție.

În plus, pașii necesari pentru piesele neconforme ar trebui bine documentați, inclusiv modul de documentare a neconformităților sau a acțiunilor corective.

Un exemplu cu mix ridicat: suporturi tăiate cu laser și îndoite

Să luăm un atelier care lucrează pe comandă și care taie cu laser și îndoaie suporturi din oțel pentru zeci de clienți. Fiecare cod de piesă este diferit, dar rutina este aceeași: încărcați tabla, selectați programul de tăiere, verificați prima piesă după desen, reglați presa abkant, îndoiți, debavurați, inspectați și etichetați.

Împărțiți instrucțiunile în două:

• O instrucțiune standard pentru rutina comună: reglarea presei abkant, verificarea primei piese, debavurarea, etichetarea și ce faceți cu o piesă neconformă. O scrieți o singură dată și instruiți o singură dată.
• O fișă de reglaj scurtă pentru fiecare cod de piesă: numele și revizia programului, materialul, sculele presei abkant, succesiunea îndoirilor, cotele critice și o fotografie a piesei finite.

Astfel, o piesă nouă are nevoie de o fișă de reglaj nouă, nu de o instrucțiune nouă.

Fișe de reglaj pentru prelucrarea CNC

În prelucrarea prin așchiere, una dintre cele mai neglijate părți ale muncii standardizate este predarea de la programatorul CNC la utilaj. Programatorul CNC citește desenul sau modelul CAD, scrie programul în sistemul CAM și alege sculele și parametrii de așchiere. Operatorul CNC sau reglorul încarcă sculele, montează dispozitivul și piesa, setează originile de lucru, rulează programul și verifică piesele. Fișa de reglaj este cea care face legătura între cei doi. O fișă bună conține:

• Un tabel de scule cu toate sculele necesare: numărul sculei, tipul, dimensiunea, portscula și lungimea în consolă. Responsabilul cu sculele îl folosește pentru a pregăti și încărca sculele; dacă timpii de așchiere sunt lungi, poate fi nevoie să se pregătească și scule gemene.
• O listă a operațiilor în ordine, inclusiv operațiile fără așchiere, precum îndepărtarea șpanului, verificările cu calibrul sau întoarcerea piesei, ca operatorul să știe ce va necesita atenție.
• Fotografii ale reglajului cu dispozitivul, orientarea piesei, punctul zero și prinderea. O fotografie clară a reglajului corect răspunde la cele mai multe întrebări pe care altfel le-ar pune reglorul.
• Numele și revizia programului, materialul și verificările primei piese.

Cu cât fișa de reglaj oferă mai multe detalii, cu atât reglorul pierde mai puțin timp descifrând lucrurile la un utilaj oprit. Există un compromis între nivelul de detaliu și efortul necesar pentru crearea fișei, așa că, cu cât fișa este mai ușor de creat, cu atât mai multe detalii ajung în ea.

Concluzie

Chiar și un mediu cu mix ridicat poate oferi ocazii de a dezvolta instrucțiuni de lucru standardizate care să detalieze efectiv pașii de producție. Cheia este identificarea pieselor „repetitive” sau „curente”, adică acele piese sau subansamble cu design similar care trec prin atelier în mod regulat. Astfel de lucrări au adesea pași de lucru similari, iar instrucțiunile lor de lucru vor fi și ele similare. Când conducerea creează instrucțiuni de lucru detaliate pentru ceea ce pare o lucrare unică, de fapt investește într-o abordare a calității pentru toate lucrările, pentru că aceleași instrucțiuni de lucru standardizate se vor aplica și lucrărilor similare.

Din nou, acest lucru se înscrie în ideea că astfel de documente ar trebui folosite pentru a menține calitatea și a elimina risipa din producție. Fără o analiză critică a pieselor și subansamblelor și a proceselor de lucru asociate, atelierele care lucrează pe comandă nu se pot aștepta ca instrucțiunile de lucru să aibă un impact asupra calității. În cele din urmă, instrucțiunile de lucru standardizate pot fi perfecționate astfel încât să devină nu doar un document informativ, ci și un instrument de îmbunătățire continuă. Scopul este să-l ajute pe angajat să facă cea mai bună treabă în modul cel mai eficient posibil.

Unde se încadrează REWO

În REWO, rutina comună și fiecare fișă de reglaj pot fi un ghid construit din fotografii și clipuri video scurte, deschis printr-un cod QR de pe fișa de însoțire sau dintr-o comandă de producție din sistemul MES. Când un reglaj se schimbă, versiunea actualizată este aprobată o singură dată și o înlocuiește pe cea veche la fiecare utilaj.

Citiți în continuare: REWO pentru industria metalurgică · Instrucțiuni de lucru pentru asamblarea high-mix · Cum reduceți timpul de schimbare de serie